Entitate importantă — Organizație din sectoarele critice (servicii poștale, gestionarea deșeurilor, producție chimică, alimentară, producție industrială, servicii digitale, cercetare) căreia i se aplică cerințele NIS2 într-un regim de supraveghere ex post. Sancțiunile maxime sunt de 7 milioane EUR sau 1,4% din cifra de afaceri globală anuală, oricare dintre acestea este mai mare.
Entitate esențială — Organizație din sectoarele cu importanță critică ridicată (energie, transport, sănătate, apă potabilă, infrastructura digitală, administrație publică, spațiu) care depășește pragurile de dimensiune și căreia i se aplică cerințele complete ale NIS2. Entitățile esențiale fac obiectul supravegherii ex ante și ex post și al sancțiunilor maxime de 10 milioane EUR sau 2% din cifra de afaceri globală.
CSIRT — Echipa de răspuns la incidente de securitate informatică (Computer Security Incident Response Team), desemnată sau înființată conform NIS2, care asigură răspunsul la incidentele cibernetice la nivel național sau sectorial. CSIRT-urile monitorizează amenințările, oferă avertizări timpurii, asistență tehnică la incidente și coordonează răspunsul între entități. În România, CSIRT național este DNSC.
Incident cibernetic — Eveniment care compromite disponibilitatea, autenticitatea, integritatea sau confidențialitatea datelor stocate, transmise sau prelucrate sau a serviciilor oferite de sistemele de rețele și informații, ori care sunt accesibile prin intermediul acestora. Incidentele semnificative trebuie notificate autorității competente (CSIRT/DNSC) conform termenelor stabilite de NIS2.
Cyber Kill Chain — Model conceptual care descrie etapele unui atac cibernetic în ordine secvențială: recunoaștere, armare, livrare, exploatare, instalare, comandă și control (C2), acțiune asupra obiectivului. Înțelegerea kill chain permite echipelor de securitate să implementeze controale la fiecare etapă pentru a detecta și bloca atacul cât mai devreme în lanț.
Măsuri de gestionare a riscurilor de securitate cibernetică — Ansamblul măsurilor tehnice, operaționale și organizatorice adecvate și proporționale pe care entitățile esențiale și importante trebuie să le adopte pentru a gestiona riscurile la adresa securității rețelelor și sistemelor informatice. Măsurile acoperă minimum 10 domenii: politici de analiză a riscurilor, gestionarea incidentelor, continuitatea activității, securitatea lanțului de aprovizionare și altele.