Hidrant interior — Dispozitiv montat în interiorul clădirilor, alimentat de la rețeaua interioară de apă, echipat cu furtun și țeavă de refulare, destinat primei intervenții la incendiu de către personalul instruit. Numărul și amplasarea hidranților interiori se stabilesc prin proiect, în funcție de suprafața clădirii, destinația și gradul de rezistență la foc. Verificarea se face semestrial.

Compartiment de incendiu — Parte a unei clădiri separată de restul construcției prin elemente de compartimentare cu rezistență la foc normate, concepută pentru a limita propagarea focului și a fumului. Suprafața maximă a unui compartiment de incendiu depinde de destinația clădirii, gradul de rezistență la foc și prezența instalațiilor automate de stingere. Elementele de compartimentare includ pereți, planșee și uși rezistente la foc.

Hidrant exterior — Dispozitiv montat pe rețeaua publică sau privată de alimentare cu apă, destinat asigurării debitului de apă necesar stingerii incendiilor din exterior. Hidranții exteriori se amplasează la distanțe normate și trebuie să asigure debitul și presiunea conform normativelor tehnice. Verificarea periodică a funcționalității și accesibilității hidranților este obligatorie.

Clapetă antifoc — Dispozitiv montat în canalele de ventilație la trecerea prin elementele de compartimentare rezistente la foc, care se închide automat (termic sau comandat de centrală) la detectarea incendiului, împiedicând propagarea focului și fumului prin canalele de ventilație. Rezistența la foc a clapetei este egală cu cea a elementului de compartimentare traversat.

Clasă de reacție la foc — Sistem de clasificare a materialelor de construcție în funcție de comportamentul lor la foc, conform standardelor europene (Euroclase). Clasele sunt: A1, A2 (necombustibile), B, C, D, E (combustibile cu performanțe descrescânde) și F (fără performanță determinată). Clasificarea se completează cu criterii privind producția de fum (s1, s2, s3) și formarea de picături arzânde (d0, d1, d2).

Manșon intumescent — Dispozitiv de etanșare la foc montat în jurul conductelor combustibile (plastic) la trecerea prin pereți sau planșee rezistente la foc. La expunerea la căldură, materialul intumescent se expandează și obturează golul lăsat de topirea conductei, restabilind rezistența la foc a elementului de compartimentare. Se clasifică pe durata de rezistență la foc.

Stingător de incendiu — Aparat portabil sau transportabil conținând un agent de stingere care poate fi dirijat asupra unui focar de incendiu prin acțiunea unei presiuni interne. Se clasifică după agentul de stingere: pulbere, CO₂, spumă, apă pulverizată. Dotarea minimă se stabilește conform normativelor, iar verificarea și reîncărcarea se fac periodic de firme autorizate. Durata de viață este limitată.